Cum a fost la Jazz in Church Fest (part III)

Formatul postării

24 martie, ultima zi de festival

Arianna Savall si Petter Udland Johansen (Hirundo Maris)

Pentru mine, cea mai asteptata zi din festival. Intr-o Romanie uscata, aparitia Ariannei Savall pe o scena are clar aerul unui eveniment memorabil! Mai erau doua ore pina la ora inceperii si deja as fi pornit-o spre concert.

In biserica deja ma astepta un mic decor improvizat dintr-un stativ pentru notele muzicale, peste care era aruncata o esarfa transparenta grena. Doua scaune, harpa, in spatele lor un taburet pe care era asezat un soi de instrument de percutie cu care-si va incepe Arianna concertul. O introducere simpla, directa prin vocea ei calda, ca o invitatie.

Spun ca e vorba despre un eveniment memorabil pentru ca Arianna Savall aduce cu ea si daruieste mult, enorm, coplesitor! Iubire, frumusete, armonie, delicatete, simplitate, bucurie! Vocea sa vorbeste, incinta, alina si straluceste pe chipul celui care-o asculta. E o realitate, nu o inchipuire! Povestitorul Petter Udland Johansen ii deschide decorurile in care ea se instaleaza eteric aproape. Impreuna creeaza in acorduri de cintece vechi italiene, catalane sau irlandeze un pod de legatura intre ceea ce simt ei ca este vital- iubirea si oamenii carora li se adreseaza.

Piesele  interpretate la harpa si voce de Arianna, la vioara sau mandolina si voce de Petter se regasesc si pe noul album al celor doi, Hirundo Maris. Dar un concert nu va putea fi inlocuit niciodata de o inregistrare intr-un studio. Si, probabil, un cd intr-un player te-ar lipsi de povestile spuse cu umor de Petter. Ca povestea tinerei plecate cu marinarul pe mare ori cea a instrumentelor folosite de ei.

La bisul final am aflat si citeva vorbe de noapte buna  in limba trollilor : o, aiaiaiai, puf!!!

S-a intimplat ca asteptarile  sa-mi fie depasite ca frumusete si intensitate emotionala de ceea ce-am trait.

Alexander Balanescu- vioara (feat. Misha Alperin pian)

Ultima secventa de festival l-a „continut” pe Alexander Balanescu. A inceput cu citeva varatiuni pe-o tema de Bach, apoi alte variatiuni „iernatice” (initial concepute ca muzica pentru un film), sfirsind cu un studiu dedicat lui Miriam, in ultima parte marturisind ca a incercat sa vada ce-i iese folosind vioara mai mult ca percutie. Impetuos si de neoprit, posedat parca de-o furtuna launtrica la care voia sa ne faca partasi. Cred ca i-a reusit cu mare parte din public.

Duo-ul cu Misha Alperin avea insa sa dea serii „nota” asteptata: acel „waw!” multrivinit de orice ascultator de jazz.

A fost un festival consistent. Nu pot sa spun ca a existat un moment culminant cu un anume concert ori interpret. Fiind atit de diferiti si valorosi fiecare, e un pic nefiresc sa clasifici. Da, pot spune care m-a emotionat cel mai mult, pe care l-am asteptat mai mult, care m-a surprins mai mult. Facind un bilant final,  toate cele patru zile au fost extrem de importante pentru mine, pentru cit am primit si cit am trait.

Daca e sa fie si la anul o a doua editie, mi-as dori putin mai multa atentie din partea organizatorilor la  vinzarea biletelor. Nu s-au putut cumpara bilete online in primele trei rinduri. Sa spunem ca inteleg, poate in primele rinduri au stat oameni care i-au ajutat  mai mult decit prin a cumpara bilet. Am luat bilete de-aceea spre mariginea centrala, dar m-am trezit ca doua erau intr-o parte, unul de cealalta parte, iar scaunele pentru invitati linga, asa ca nici vorba de margine. Cam asta au patit toti cei care s-au grabit sa „prinda locuri bune” .🙂

Pentru patru seri de muzica , carora deja le duc dorul, multumesc, jazz.ro! pe anul viitor!

Cum a fost la Jazz in Church Fest(part II)

Formatul postării

22 martie

Francois Couturier piano solo

Felul in care improvizeaza Francois Couturier m-a fascinat intotdeauna. A facut-o si in seara de vineri, la festival. Are o finete launtrica pe care o simti din primele clipe. Unele teme, simple, creeaza o atmosfera in care te poti pierde imaginind stari fel de fel.

A doua zi, pe la prinz, a sustinut si-un asa-zis masterclass, mai mult o poveste despre sine, despre cum realizeaza improvizatia pornind de la anumite teme. tatonind la inceput auditoriul si realizind ca putini ii cunosteau muzica, vreo doi erau pianisti, citiva copii, de Tarkovski probabil ca eram doar 2-3 impatimiti, a abandonat rapid aerul didactic. mi s-a parut mai mult un mini-interviu de grup…

Paolo Vinaccia si Ferenc Snetberger

Seara de vineri s-a incheiat cu un Paolo Vinaccia dezlantuit si dansind parca un joc nebun la percutie, Ferenc Snetberger acompaniindu-l stralucit. Un spectacol!

23 martie

Misha Alperin piano solo

Sclipitor in felul lui transant de a prinde esente ale jazzului in miniaturi ca de cristal.

Anja Lechner si Francois Couturier

Veniti cu aceleasi „Impressions intime” ca la Timisoara, un pic mai gravi mi s-au parut, dar perfecti ca armonie launtrica in duet. Ar trebui sa repet impresiile timisorene, n-o mai fac. Un concert cu ei e magic si-a doua, probabil si-a treia oara!

Cum a fost la Jazz in Church Fest (part I)

Formatul postării

21 martie 2013 Prima seara de Jazz in Church

Intre peretii albi si austeri ai Bisericii Luterane din Bucuresti a inceput in fapt de seara un festival pe care-l asteptam intens. Primul concert sustinut de Mircea Tiberian si Liviu Butoi nu m-a emotionat, nu m-a convins, nu i-am inteles. Asteptam oarecum solo-urile lui Butoi pentru a incerca sa ma conectez un pic. N-am reusit nici asa. Categoric nu fac parte din publicul lui Mircea Tiberian.

Al doilea concert, insa, asteptat de multi fani si pasionati dupa muzica lui Nik Baertsch, avea sa aduca alta atmosfera. Nik Baertsch la pian, insotit de Sha la saxofoane. Au interpretat doua module. Au incercat sa se armonizeze, s-au tatonat vizibil, pe alocuri s-au gasit.

Dar perla serii avea sa fie „Two Three” compusa de Nik Baertsch pentru orchestra de coarde si interpretata de Nik, Sha, Mats si tineri muzicieni de la Conservator. Merita sa le insiram numele, pentru ca au realizat un eveniment greu de uitat ori de trecut cu vederea.

Anyclara Mihai – vioară;
Mihai Balabaş – vioară;
Olga Berar – vioară;
Corina Gheorghe – vioară;
Alexandra Milea – vioară;
Marina Pîngulescu – vioară;
Iulia Smeu – vioară;
Andreea Tanislav – vioară;
Anca Pavel – violă;
Andreea Retegan – violă;
Corina Ciuplea– violoncel;
Flaminia Nastai – violoncel;
Michael Acker – contrabass;
Daniel Dumitrana – contrabass.

Image

Aici o inregistrare a piesei la repetitii:

Festival Jazz in Church 21-24 martie 2013

Formatul postării

Cristian Moraru de la jazz.ro ne propune in aceasta primavara (21-24 martie 2013) o calatorie rara: un festival de muzica, timp de 4 zile, in care vom trece si petrece prin sonoritatile muzicii vechi, ale celei cu iz clasic si muzicii de jazz. Este unul dintre evenimentele culturale majore ale acestui an, asadar de netrecut cu vederea!

Arianna Savall cu Hirundo Maris; Nik Baertsch; Misha Alperin, Anja Lechner, Francois Couturier, Alexander Balanescu sunt citiva dintre artistii invitati in festival.

Mai multe detalii aici:

http://jazz.ro/blog/jazz-in-church-festival/

 

Timişoara Jazz Festival 2012

Formatul postării

Festivalul de jazz de la Timisoara (30 noiembrie, 1 decembrie 2012) a insemnat (rezumat si concentrat) doua intilniri: cu Tingvall Trio si duetul Anja Lechner – François Couturier.

In prima seara, Tingvall Trio: deschisi, colorati, senini, interpretindu-si povestile aduse de-acasa. Martin Tingvall la pian in rol de povestitor. Contrabasistul Omar Rodriguez Calvo si percutionistul Jürgen Spiegel intretinind atmosfera, punctind in tuse distincte fatetele povestilor. Daruind la discretie bucurie.

Image

In a doua seara, pe scena ca desprinsa dintr-o piesa de teatru minimalist: un pian si un scaun. Anja Lechner la violoncel (in rolul balerinei ), François Couturier la pian (in rolul parca pirandellian din Uriasii muntilor- Cotrone, magicianul). In fond, a vorbi despre cum a fost un concert, neavind nicio pregatire muzicala,  se reduce la a impartasi emotiile sau  la cita imaginatie ai sa compari cu diverse alte arte, vizuale in mare parte. am ales comparatii legate de teatru, poate si pentru ca scriu la o distanta atit de mare in timp fata de momentul petrecerii concertelor. iar ce mi-a ramas sunt emotiile „concentrate” in imagini. activez o imagine si emotia suspendata si greu de numit legata de muzica devine accesibila dintr-o data.

Image

„Impressions intimes” se numeste spectacolul celor doi interpreti-regizori. Miza lor este sa aduca in lumina cele mai intime trairi ori amintiri, folosindu-se de arta interpretarii. Pe scena actorul principal e Muzica. Iar actorul asta joaca roluri diverse, rolurile mai multor sunete care trec dincolo de granitele intelegerii imediate ori ale categorisirilor. Poate ca o piesa este a lui Anouar Brahem, alta a lui Gurdjieff ori Mompou, pentru ca alteori sa recunosti amprenta inconfundabila a compozitiei lui Couturier. Dar ceea ce le tine laolalta este actorul-Muzica. Pe ea am intilnit-o de la inceputul pina la sfirsitul spectacolului, cu amintirea ei am plecat apoi pe strazile infrigurate de ploaia din ajun si n-avea deloc un singur chip.

De dimineata, consultind agenda de concerte de pe http://www.ecmrecords, am vazut ca cei doi vor reveni in Romania anul acesta, pe 23 martie, in Bucuresti.

Image

Thomas Morgan la Jazz in Church/jazz.ro

Formatul postării

O seara de luni tomnoasa, cu frunze alunecind alene, galbejite si lenese, printre chipuri necunoscute. Toate adunate in jurul bisericii roscate si colturoase de la capatul Icoanei. Jazz.ro a pus la cale adunarea la care am raspuns rapid, ca de obicei, luindu-mi bilet din timp.

Nu stiu pentru ce venise fiecare. Eu stiu ca am venit mai ales sa-l vad pe Jon Christensen. Pe Jakob Bro il ascultasem pe youtube, in citeva inregistrari. Nu puteam spune ca stiu ce va cinta, ca ma asteptam la o seara nu-stiu-cum. Nu prea ajunsesem acolo cu vreo asteptare. Iar de Thomas Morgan nu auzisem, dar nici nu m-am ostenit sa caut ceva inainte de concert. Ii retinusem, totusi, numele!

Dupa ce am ascultat prima trupa ce-a deschis seara, ale carei acorduri mi-au parut ca nu-si afla vreun rost ori loc in acel spatiu, dar nici in auzul meu, am iesit rapid la o tigara si mi-am reluat locul.

In …scena au intrat cei trei: Jakob Bro cu zimbetul pe buze, Thomas Morgan cu privirea in pamint si Jon Christensen parca si el zimbind.

Jon a inceput sa perie cinelele dind tonul primei piese. I-au tinut isonul chitaristul si contrabasistul. Incet, incet incepea sa se teasa un soi de pinza eterica, invitind la o participare cumva intima. Nu stiu exact cind, poate in timpul celei de-a doua piese, m-am trezit ca-l urmaresc doar pe Thomas Morgan, ca si cum el ar fi tinut firul acelei pinze; la el stateau culorile, nuantele, emotia intreaga.
Cinta intr-un soi de soapta, ce mi-a adus aminte de Tord Gustavsen. Da, mi-am zis, pare un Tord la contrabas. Si-n defintiv pinza ce s-a asternut peste locul acela era pinza unei Linisti cintate, transformate in sunet, unduindu-se de la un capat la altul al salii si rasfirind emotie pura in jur.

„daca nu esti emotionat de propria prezenta, nu faci nimic in viata”, mi-a trecut prin minte o replica dintr-o piesa de teatru cind ma indepartam agale de Icoanei.